Comunicarea dintre parinte si copil

Comunicarea reprezinta partea cea mai importanta a relatiei dintre parinte si copil.
Atunci cind copiii se simt iubiţi ei devin mai receptivi la sfaturile părinţilor in toate privintele, mesajele acestora ajung mult mai uşor la ei.
Comunicarea este foarte importanta deoarece copiii, sunt ca bureţii absorbind tot ceea ce facem si ce spunem.
Cum putem spune copilului nostru că il iubim?
In primul rind ar trebui să ţinem seama de un vechi proverb care spune că: “vorba dulce mult aduce” astfel ca, decit să îl criticăm cu intenţia de a-l incuraja să facă lucrurile mai bine, putem să îi dăm de inţeles că indiferent ce s-a întîmplat, el este in ordine deşi ceea ce a făcut nu este. (Uite s-a spart mingia pentru că te-ai jucat aproape de trandafiri. Cu siguranta asta va costa ceva bani pusculita ta. Si mie m-I s-a intimplat cind eram ca tine. Hai sa scoatem mingia din gradină.)
Acest lucru nu va minimaliza respectul de sine al copilui si îl va face să vadă că doar ceea ce a făcut este gresit si nu el in ansamblul lui
Un mod incorect de a transmite ar putea fi ceva de genul:”Întotdeauna eşti neatent şi nu asculţi ce spun eu. Uite acum ai spart si mingia”.
Cuvintele de laudă îi incurajează pe copii si ii face să se simtă apreciaţi.
Este important să transmitem copiilor că îi iubim pentru că sunt ceea ce sunt şi nu pentru altceva
Cînd ne acceptăm neconditionat copii renunţăm la orice tendinţa de a le schimba firea, de a-i schimba şi a-i transforma in ceea ce vrem noi să fie.
A le arata că ne pasă inseamnă a le spune că îi iubim, a-i imbraţişa, a-i mîngîia efectiv.
Ei au nevoie să ne manifestăm afectiunea faţă de ei permanent şi nu doar cu porţia atunci cind “merită premiaţi”
Dacă sunt protejaţi şi inconjuraţi de căldură, de dragostea şi acceptarea de care au nevoie, copiii invaţă să se iubească pe ei inşişi şi vor poseda forţa interioară necesară pentru a-şi urmari scopurile şi a intra in contact cu cei din jur.
Ei vor creşte conştienti că merită iubire şi vor fi capabili totodată să daruiască şi să primească dragoste adică să aibă relaţii pline de iubire.
Atitudinea critică permanentă va orienta copilul să vadă mai curind ceea ce este rău şi nu ce este bun ducînd in final la intoleranţa avind repercursiuni grave asupra lui
De exemplu, un copil la virsta abecedarului care a trait intr-o permanenta critică il va determina sa fie intolerant cu el atunci cind va fi notat cu un bine şi nu cu foarte bine, făcîndu-l să işi spună despre el că nu este bun că nu merită nimic.
O altă modalitate de educare din păcate destul de frecventă in societatea contemporană este agresivitatea.
Plecam de la violenţa in familie si exemplele ar putea continua cu ce se intimplă la nivel mondial
Ca să nu mai vorbim de intermediul televiziunii si al internetului unde copii sunt expuşi la mii de ore de violenţă
O asemenea atmosferă de ostilitate face copii să se simtă vulnerabili şi unii dintre ei să reacţioneze cu duritate, mereu puşi pe ceartă, iar alţii sa fie atit de speriaţi incit sunt gata să evite orice fel de confruntari.
Ceea ce văd in familie din punct de vedere al agresivităţii îi poate invaţa pe copii ca viaţa este o permanentă dispută şi că nu vor fi trataţi corect dacă pentru ceea ce vor sa obţină nu vor avea o dispută, dacă nu va fi o luptă.