Riscurile psihologice ale sarcinii intimplatoare la adolescente

Chiar daca astazi auzim mai degraba vorbindu-se despre riscurile si consecintele consumului de droguri si etnobotanice o alta problema este reprezentata de aparitia unei sarcini neplanificate cu consecinte psihologice majore pentru adolescenta in cauza dar si pentru copil in aceeasi masura.
Tendinta deste de regula de a stigmatiza , de a acuza fara insa a se tine cont de persoana in cauza fara a incerca macar sa ne uitam in sufletul si asa ranit al tinerei mamici, adolescenta ce intra in viata pasind pragul maturitatii mult prea repede.
Adesori aceste sarcini sunt neplanificate ele aparind din pura intimplare bazate pe lipsa de experienta sexuala si informare.
Principalele motive de sarcină la fetele adolescente sunt lipsa de educatie sexuala eficienta, utilizarea inconsecventă a contraceptivelor, actul sexual nedorit sau sunt, pur si simplu, victime ale unei libertati sexuale prost-intelese.
Riscul mare il prezinta lipsa ingrijirii medicale dar si lipsa sustinerii psihologice ceea ce are drept repercursiune nu numai asupra mamei dar si asupra copilului.
Lipsa acestora poate avea cele mai variate urmari pornind de la faptul ca adolescenta descopera prea tirziu sau poate ascunde sarcina, riscul consumului de tutun, droguri, alcool, riscul provocarii de avort sau depresia cu cele mai sumbre urmari.
Toate acestea pot duce inclusiv la riscul unor sarcini cu consecinte negative asupra fatului.
Bineinteles ca un rol important il joaca prevenirea acestor eveminente si de aceea este fundamentala relatia cu parintii, scoala, accesul la mijloacele de informare si prevenire a sarcinii dar si a bolilor cu transmisie sexual.
Sarcina la adolescente este un moment de rascruce deoarece pe linga faptul ca sunt insarcinate apar si celelalte probleme: ce o sa spuna parintii, colegii, prietenii sau partenerul.
Se intimpla cel mai frecvent ca tatal copilului sa le paraseasca sau se pot confrunta cu renuntarea la studii dar si cu lipsa perspectivei gasirii unei surse de intretinere iar asta poate facilita foarte usor instalarea depresiei si constituirea unei gindiri de tip esec in viata, atunci cind ea deabia incepe .
Sarcina la adolescente este un moment de tranzitie dramatic ce face trecerea de la statutul de femeie la acela de mama insa nu intr-un mod fericit in care copilul este asteptat si primit cu cea mai mare bucurie ci dimpotriva
Sentimentul de sine si al identitatii la femeia care urmeaza sa devina mama este in plina schimbare, iar la tinara adolescenta acesta se grefeaza deja pe ceva ce este destul de confuz in plina construire creind si mai multa confuzie si alterind functionalitatea psihica normala – cind alte fete de virsta ei se duc la scoala ea face sau va face lucruri ce tin de adulti de alta virsta , mai mare decit a ei
Efectele sarcinii la adolescente pot fi devastatoare in ceea ce o priveste daca ea nu este sprijinita de familie si de societate. De exemplu riscul aparitiei depresiei postnatale este mai mare la aceasta virsta comparativ cu virsta adulta.
Deoarece de cele mai multe ori acestea sunt singure, confuze şi au nevoie de îndrumare si sprijin, consilierea si sprijinul mamei sunt importane ca ele sa fie acordate pe toata perioada sarcinii dar si dupa deoarece aceasta are in vedere sustinerea tinerei mame la noul stil de viata.
La fel de importanta este si terapia de familie pentru a invata sa accepte situatia si sa acorde sprijin mamei .
Fara sprijin si intelegere tinara mamica poate pasi cu stingul in viata invatind ca viata aduce numai necazuri, ca maternitatea este o povara si ca intreaga viata este un esec; lucruri pe care nimeni dintre noi nu si le doreste.

Toleranta ne ajuta sa acceptam ceea ce nu putem schimba

Toleranţa ne ajuta să acceptăm ceea ce nu putem schimba dar şi să vedem partea buna a lucrurilor
Toleraţa inseamnă răbdare, atît cu noi inşine dar şi cu cei mici iar asta va duce la răbdare cu ei şi îi va ajuta să işi păstreze liniştea interioară atunci cind vor fi inconjuraţi de situaţii stresante sau momente de criză
Toleranţa implică şi preţuirea diversităţii.
Aşa ii vom invaţa pe copii nostrii să accepte şi să fie acceptati de către ceilalti
Atmosfera de toleranţă, consideraţie şi bunavoinţă dintre membrii familiei are un cuvînt greu de spus în pregătirea copiilor în ceea ce priveste acceptarea diferenţelor dintre indivizi, pregătindu-i astfel să respecte drepturile şi nevoile altora.

Arătindu-le copiilor că acţiunile lor se cumulează în timp îi ajutăm să inţeleagă că nu au nevoie de nici o magie ca să îşi atingă ţelul şi să se realizeze
Dacă copii vor fi incurajaţi ei vor deveni încrezători, acest lucru presupunînd că trebuie să ne aplecăm cu mare atentie asupra nevoilor, talentelor şi dorinţelor copilului.
Este normal să lăudam copilul pentru o treabă bine facută dar, in acelasi timp este important să recunoaştem primii paşi timizi in ceea ce şi-au propus.
Chiar şi atunci cind copii sunt supăraţi de o nereuşită, important este să atragem atenţia a ceea ce a fost bun in demersul lui şi nu asupra faptului ca nu şi-au atins complet ţelul.
A incuraja nu inseamna in nici un caz să facem in locul lor ceea ce este de făcut.
A incuraja inseamnă să avem răbdare şi să acordăm copiilor suficient timp pentru a exersa lucrurile pe care le invaţă( de ex. să se imbrace, să se incalţe, să calculeze…)
Timpul petrecut impreună are o importanţă capitală plecind de la momentele cind bebelusul este tinut in braţe de mama lui şi pină la a te juca cu copilul tău şi mai apoi desfăşurînd diverse activitaţi impreună
Atunci cînd petreceţi timpul impreună furnizaţi copiilor voştri amintiri sănătoase ce ii vor insoţi intotdeauna incurajîndu-i şi asigurîndu-le un echilibru anume adică stabilitate si fericire pentru tot restul vietii.

"Pantoful care i se potriveşte unei persoane o strânge pe alta; nu există o reţetă pentru viaţă care să se potrivească în toate cazurile."
C.G.JUNG

cele 5 limbaje de iubire ale copiilor

Cele cinci limbaje de iubire ale copiilor. Ediţia a IV-a
Autor: Gary Chapman, Ross Campbell
Colecţia: Familia la Curtea Veche
Fiecare copil, ca de altfel fiecare adult, îşi exprimă şi receptează cel mai bine iubirea într‑un limbaj propriu. Oricât de mult ar fi iubiţi de părinţi, copiii nu ştiu acest lucru de la sine. De aceea este foarte important ca părinţii să descopere şi să înveţe principalul limbaj de iubire al copiilor lor.

Prin intermediul unuia dintre cele cinci limbaje de iubire, specific copilului dumneavoastră – timpul acordat, cuvintele de încurajare, darurile, serviciile sau mângâierile fizice –, îi veţi putea transmite în mod eficient şi necondiţionat sentimente de respect, afecţiune şi implicare totală, care vor avea o mare rezonanţă în sufletul său.

Psihoterapia atacurilor de panica

Atacul de panica reprezinta o manifestare paroxistica a anxietatii si este insotit de o serie de simptome fizice. Apare brusc si nu dureaza mai mult de 20- 30 de minute.
De cele mai multe ori abordarea terapeutica a atacului de panica se confunda cu faptul ca doar tratamentul medicamentos este indeajuns. Insa, medicatia are rolul de a actiona la nivel de simptom, de a reduce din intensitatea fricii prin anxiolitice, dar se observa ca simptomele reapar o data ce se intrerupe medicatia, intrandu-se astfel intr-un cerc vicios.

Acest lucru se petrece pentru ca panica este doar un simptom major care atrage atentia ca la nivel inconstient se intampla ceva. De fapt, am putea spune ca ea exprima un strigat de ajutor venit de la nivelul inconstientului, ce se poate constitui intr-un semnal de avertizare ca directia in care a mers viata individului pana in acel moment nu este in acord cu totalitatea fiintei lui. In linii mari, este vorba despre un conflict intrapsihic inconstient ce se exteriorizeaza prin simptom, ce are rolul de a atrage atentia ca ceva ce nu este benefic.

Dintr-un anume punct de vedere, aparitia simptomului da ocazia sa se poata regla ceea ce nu este echilibrat, adica acea comunicare intre constient si inconstient, esentiala pentru sanatatea psihica.

Abordarea cea mai optima a atacului de panica se refera insa la abordarea cauzala, adica psihoterapie, care poate fi insotita de tratament simptomatic - in functie de intensitatea simptomelor, ce urmeaza a fi redus pana la a fi intrerupt continuandu-se apoi doar cu psihoterapie.

Psihoterapia are si rolul de a elibera tensiunea psihica ce determina aceste simptome si de a aduce lumina asupra motivelor reale ce stau la baza atacurilor de panica. Totodata, ajuta la constientizare, de a afla ce este in spatele acestei frici si ce o determina. Stiind care este cauza putem actiona asupra ei.

Netratarea atacurilor de panica face ca persoana sa nu isi poata desfasura viata asa cum si-ar dori si sa devina din ce in ce mai retrasa, mai izolata. Psihoterapia este de un real ajutor pentru ca se lucreaza asupra cauzei, iar acest lucru face ca rezultatele in timp sa fie durabile si viata persoanei sa se desfasoare intr-un mod optim si echilibrat, astfel incit sa poata participa in mod plenar la o paleta larga din aspectele vietii ei.

Apeland la psihoterapie atunci cand este cazul, aratam ca ne pasa de propria persoana si ca dorim sa luam in considerare si acea parte care nu poate fi vazuta cu ochiul liber, dar care exista. Astfel, daca vom avea grija de propria stare de bine, ne vom putea ocupa mai bine si de cei din jurul nostru si ne vom bucura din plin de viata alaturi de persoanele iubite.

Sa nu fim absenti in prezenta copilului nostru

De multe ori suntem tentati sa spunem ca inainte era mai mult timp liber, ca viata se desfasura lent, iar acum totul se desfasoara cu viteza lumini si nu mai avem timpul necesar sa facem ceea ce ne dorim .
Insa odata ajunsi parinti nimeni nu ne da timp poate atit cit am vrea si ne lasam luati de val motivati de a aduce cele necesare unei vieti mai bune pentru copii decit cea care a fost a noastra cind am fost ca ei.
La fel si cei mici atunci cind incep gradinita sunt prinsi in viltoarea diferitelor cursuri si activitati.
Astfel ca timpul efectiv petrecut impreuna se reduce substantial.
Totusi nu o bona sau un calculator si nici un televizor sau cine stie ce aparat sofisticat nu vor tine loc de ceea ce copii primesc afectiv , emotional de la parinti.
Incepind din primele momente si pe parcursul dezvoltarii lor, copii au nevoie de timp petrecut impreuna cu parintii lor pentru ca ei sa se dezvolte sufleteste armonios.
Au nevoie nu numai de prezenta fizica ci mai ales de prezenta afectiva alaturi de ei.
Mai mult, timpul petrecut impreuna are beneficii in ambele sensuri, adica si noi adultii primim de la ei energia, sinceritatea, relaxarea, exprimarea deschisa a ceea ce simt, bucuria, veselia.
Pentru ca lumea in care traim totul se desfasoara rapid sa nu uitam ca ceea ce conteaza foarte mult este calitatea timpului petrecut impreuna cu copii nostrii
Astfel ca putem juca diverse jocuri cu ei, putem intra in jocul lor imaginar, putem colora si decupa impreuna, modela si picta, chiar daca uneori suntem tentati sa spunem ca nu stim cum sa facem sau nu ne pricepem. Nici copiii nu stiu.
Timpul petrecut la masa cu totii, plimbarile si jocurile in aer liber sau seara cind citim o poveste , toate acestea reprezinta, furnizeaza hrana emotionala sanatoasa ce ii va insoti intotdeauna asigurindu-le un echilibru emotional pentru tot restul vietii.

distante sau........

Uneori drumul in viata merge prin carari de munte si atunci n-i se pare ca suntem mai sus fata de ceilalti, alteori prin cimpii si parca suntem mai aproape de ei , alteori prin vai si parca nu mai iesim si ii vedem mai sus

Un lucru este important: ca putem fi aproape unii cu ceilalti in inimile noastre , si, atunci distanta nu se masoara in kilometrii departare ci in apropieri

Ce tip de problematici pot aduce copiii in cabinetul de psihoterapie

• Agitatie, nervozitate, agresivitate
• Izolare, timiditate excesiva, inhibitie, conduite bizare
• Probleme de comunicare si relationare (copilul nu are prieteni, nu se adapteaza la gradinita/scoala)
• Traume suferite (decesul unui membru al familiei, divortul sau separarea parintilor, accidente, boli)
• Perturbari ale comportamentului ca urmare a aparitiei unui nou membru in familie
• Deficit de atentie, incapatanare, iritabilitate, agresivitate
• Anxietate, fobii, ticuri
• Insomnii, cosmaruri, somn agitat
• Probleme scolare (dificultati de invatare, scaderea randamentului scolar, absenteism, abandon scolar)
• Tulburari de comportament (conduite agresive si autoagresive, minciuna, fuga, furt).

Viata in doi si dinamica cuplului

Atunci cind luam decizia de a fi impreuna, de a incepe o noua viata, aceea in doi- a cuplului ne luam si angajamentul de a avea grija unul de celalalt
Obiectivul amindorura este sa aiba o relatie stabila, fructuoasa si care sa implineasca ambii parteneri
Relatia de cuplu are diverse etape, este o relatie ce implica pentru a creste si a se consolida, schimburi, confruntari si uneori chiar infruntari
Fireste ca lucrurile nu vor fi doar lapte, unt si miere tot timpul si ca vor apare probleme. Important este sa incercam ca relatia sa mearga,deoarece relatia de cuplu este o relatie care se construieste permanent.
Relatie perfecta nu exista si asta nu imseamna ca este un lucru rau ci, dimpotriva relatia este supusa permanent unei dinamici , in care mereu se schimba cite ceva ceea da prilejul ambilor parteneri sa puna in joc cit mai multe din potentialurile lor iar impreuna sa aiba prilejul de a evolua
Aceste etape pot fi precedate de momente de impas ceea ce nu inseamna neaparat ca partenerul nu ne mai iubeste sau ca noi vrem sa iesim din relatie ci doar ca, in felul in care a mers si pina atunci nu se mai poate si, ca, este momentul unei noi reasezari- a trecerii la un alt nivel relational sau este momentul trecerii pe un alt plan evolutiv
Lucrul acesta spune ca va trebui sa avem implicit rabdare si aplecare a unuia spre celalalt, a intelegerii nevoilor partenerului astfel incit nimeni sa nu se simta exclus
Dinamica relatiei de cuplu implica creativitate precum si cautarea momentelor de a fi in doi si nu a celor in care luati de uzul cotidianului uitam de celalalt (sau ne bazam pe faptul ca celalalt va fi permanent acolo chiar daca noi nu suntem)
Acest dinamism al relatiei ce implica schimbare ne arata de fapt un lucru important si anume acela ca esential este nu doar sa acceptam ca relatiile se schimba dar si sa fim pregatiti pentru schimbarile ce au loc.
Dinamica relatiei face ca ceea “ce circula ” prin interiorul ei poate alimenta , insufleti sau poate rani si chiar “ucide” pe celalat
Prin urmare, ca o relatie sa fie consolidata si stabila, in care fiecare sa se simta bine in prezenta celuilalt trebuie depus efort. In caz contrar rezultatul va fi o relatie de cuplu nefericita.

De cele mai multe ori asteptarile partenerilor sunt ca celalalt sa fie jumatatea lui ceea ce il obliga sa ii implineasca visele celuilalt, sa il aduca pe celalalt acolo unde nu a fost dar si-a dorit.Asta va face ca sa piarda din vedere personalitatea partenerului, nevoile lui si aspiratiile lui
Fiecare dintre noi avem nevoie de a petrece timp impreuna cu celalalt astfel ca in acest mod relatia se pastreaza puternica si apropiata
Nu de putine ori cadem prada convingerii noastre ca, dragostea nu presupune nici un efort, ca partenerul este obligat sa stie ce anume ne dorim si ca este dispus sa faca orice ca noua sa ne fie bine, ne asteptam ca partenerul sa ne citeasca gindurile sau consideram ca avem un partener sigur
Este important sa discuti cu partenerul despre credintele fiecaruia vis -a– vis de relatia de cuplu
In general oamenii au credinte si pareri diferite despre relatia de cuplu
Ba mai mult fiecare dintre parteneri intra intr-o relatie cu un bagaj, istoria lui de viata dar si modelul familial
Partea creativa a relatiei de cuplu o reprezinta poate tocmai acesta articulare si deidentificare de modelul familial in sensul ca pe de-o parte constient sau inconstient incercam sa impunem ceea ce am vazut si interiorizat din modelul familiei de provenienta iar pe de alta parte cerintele noului cuplu sunt cu totul altele
Iar cea mai mare arta este aceea de a tine cont si de celalalt asa cum este el si nu de a-l impinge intr-un rol de dinainte prestabilit,de a ma dezidentifica de modelul familial(femeia doar are grija de copii iar barbatul trebuie sa aduca doar bani in casa fara sa il intereseze ce se intimpla cu copii; femeia nu se duce la munca trebuie sa aiba grija doar de gospodarie; datoria femeii este sa puna si sa stringa masa iar barbatul dupa ce a terminat de mincat se duce sa citeasca presa sau sa se uite la televizor si exemplele pe tema aceasta ar mai continua) astfel incit sa construim o identitate proprie a cuplului care sa articuleze “zestrea” ambilor parteneri astfel incit sa mentina autenticitatea si individualitatea fiecaruia dintre cei doi.
Parte din bagajul familial cu care intram in relatie este ca am invatat inca din copilarie ca, pentru a fi iubiti trebuie sa facem ceva, astfel ca cel mai frecvent suntem prinsi in plasa conditionarilor de genul “te iubesc daca faci….”
Acest lucru are drept consecinta faptul ca poate de multe ori vom face ceva ce nu corespunde cu nevoile noastre, cu ce vrem noi, pentru ca altfel nu vom mai primi iubirea partenerului si categoric urmarea este faptul ca apare o relatie de putere in care nu vom mai primi iubirea decit daca facem ce vrea celalalt si bineinteles ca vom fi iubiti pentru ceea ce facem si nu pentru ce suntem
Urmarea face sa dispara din cuplu autenticitatea, iubirea si sa mentina relatia de putere
Dealtfel intr-o relatie este foarte important sa ai planuri comune insa la fel de important este si sa nu renunti la planurile personale
A-ti urma visele si a-ti implini planurile nu inseamna ca vei parasi cuplul sau ca participi mai putin la viata lui, dincontra daca ambii parteneri fac acest lucru si se sprijina reciproc apare legatura mai puternica si mai autentica intre ei
Dimpotriva daca reprimi realizarea viselor proprii si traiesti numai prin prisma realizarii “planurilor cuplului ”exista cel mai probabil ca sa realizezi ca de fapt te-ai departat de tine , ca nu mai esti autentic si implicit nici cuplul nu mai este unul autentic
A fi intr-o relatie de cuplu echilibrata inseamna si ca in mod echilibrat ofer timp partenerului insa in acelasi timp tin cont si de nevoile mele adica acelea de a fi cu mine sau cu prietenii dar in asa masura incit incit celalalt sa nu se simta parasit sau exclus
La fel de important este si faptul ca daca partenerul are o alta nevoie si nu coincide cu a noastra nu inseamna ca nu mai este cu noi ba dincontra poate noi nu il luam in seama si nu tinem seama ca este o presoana diferita de noi asa ca nu trebuie intru totul sa corespunda cerintelor noastre
Relatia de cuplu este ca o entitate vie care evolueaza si care trebuie hranita si protejata
Cind o viata de cuplu este implinita ce este comun apare firesc, natural si vine sa complecteze iubirea si atractia sexuala, lucruri ce fac sa simti ca partenerul iti este aproape si ca te ajuta in drumul evolutiei tale

Lumea virtuala si experientele reale

Ca si parinti suntem tentati sa credem ca daca asiguram necesarul de trebuinte despre care credem noi ca sunt importante, sa consideram ca ei, copii nostrii sunt lipsiti de griji.
Iar asta ne poate conferi linistea ca ne-am indeplinit datoria.
Mare parte din noi este posibil sa fim tentati sa spunem ca doar in familiile cu probleme, cele cu divorturi, certuri dese, saracie copii sunt afectati.
Oare sa fie asa?
Ce au micutii nostrii de zis aici?
Cu totii ne dorim ca si copilul nostru sa fie in pas cu cele mai noi cuceriri ale tehnologiei si ne bucura cind vedem ca in comparatie cu noi foloseste poate mult mai bine de exemplu computerul
Desi cu ceva timp in urma, puteam vorbi despre acest lucru ca fiind doar apanajul adolescentilor acum virsta a scazut mult astfel incit folosirea calculatorului apartine unor virste din ce in ce mai mici
Nimeni nu spune ca nu ar trebui sa tinem pasul cu tehnologia
Pericolul care deriva de aici se refera la folosirea in exces a acestei tehnologii uitind de fapt ca a fost inventata pentru a ne veni in ajutor si nu pentru a ne lasa folositi de ea
De fapt referirea se face la lumea virtuala, fie ca vorbim de jocuri video, fie ca vorbim de internet si, chiar a conversatiilor prin intemediul messului sau chatului
In toate trebuie sa existe un echilibru iar pledarea aici vine din faptul ca uneori fara sa ne dam seama acest “echilibru” nu mai exista, transformindu-se in dependenta
Desi s-a scris poate mult pe tema aceasta, a dependentei, as spune, mai corect ar fi sa folosim termenul de REFUGIU in lumea virtuala, iar un semnal de alarma sau o readucere aminte despre acest lucru intotdeauna este binevenit
Pericolul este ca se ajunge rapid la izolare, la lipsa si imposibilitatea socializarii cautind in permanenta acea lume in care s-au obisniut- lumea virtuala
Trecerea la lumea reala poate determina anxietate, depresie.
Aceasta ii pare ostila, pentru ca nu este invatat sa ii faca fata; iar asta paradoxal il reintoarce inapoi catre virtual, unde acolo este o lume lipsita de imperfectiuni, si ”acolo se vede ce este mai frumos”, iar daca ceva nu ne place putem sa o luam de al capat sau sa evitam sa facem fata.
Chiar si retelele de socializare intr-o anumita masura nu pot inlocui adevarata socializare care inseamna intinlnirea cu celalat in totalitatea lui .
Si daca parintele poate spune ca are un copil cuminte care nu umbla pe oriunde, sta in casa si asta il face sa spuna ca este si supravegheat, poate sa nu fie asa.
Se poate observa ca el incepe sa comunice din ce in ce mai greu cu familia, colegii sau prietenii.
Interesul si atentia lui sunt indreptate catre acele medii, iar ceea ce se intimpla in jurul lui nu mai prezinta atractie.

Bineinteles ca timpul nostru este limitat si ca avem o multitudine de sarcini si ca este mult mai usor sa stim ca intr-un fel copilul are ce face si nu poate pati nimic.
Lucrul acesta insa nu substituie din nici un punct de vedere nevoile reale ale copilului
Pentru dezvoltarea lui psihologica armonioasa are nevoie de interactiunea cu cel care ii este mai aproape, cu parintele lui, care sa nu il abandoneze unei masinarii.
Are nevoie de de prezenta parintelui pentru interiorizarea unui model autentic, real, cu sentimente, comportamente si actiuni reale si nu cu fapte si personaje fabricate dar care pot deveni modele interiorizate si puncte de reper pentru copil, ceea ce il va face un inadaptat al vietii de zi cu zi.
Are nevoie de hrana psihologica, de afectivitate, de apreciere, incurajare, ceea ce o masina nu poate oferi in mod autentic, real.
Are nevoie de a experimenta intilnirea cu celalalt, interaciunea reala, pentru a invata sa se exprime, sa se adapteze, sa ofere si sa ceara, sa aibe esecuri dar si bucurii, sa invete sa intre in relatie autentica si sa o construiasca .
Cum s-ar traduce ?
Are nevoie de parinti care sa nu se refugieze in spatele lipsei de timp si cu care sa isi petreaca o mare parte din timp jucindu-se, experimentind, invatind .

Agresivitatea la copil

Toti copiii se manifesta uneori agresiv si, fiecare copil trece prin perioade când comportamentul negativ tinde să domine.
Comportamentul agresiv este o etapa in copilarie si face parte din dezvoltarea copiilor Acesta se afla sub actiunea impulsului iar pe masura ce copii cresc au nevoie ca motivele care stau la baza acestor comportamente sa fie intelese pentru a putea fi ajutati, iar aceste comportamnente impulsive sa dispara.
Trebuie facuta insa o distinctie intre sentimentele de tip negativ si manifestarile de tip negativ, acestea din urma avind nevoie de impunerea limitelor.
Primii ani din viata ai copilului sunt importanti pentru dezvoltarea lor emotionala.
Comportamentul agresiv apare in prima copilarie(1-3 ani) si reprezinta incercarea copilului de a se impune, a testa limitele sau de a atrage atentia.
De regula, copii nu vorbesc despre emotiile lor, insa actiunile acestora exprima mai mult decit cuvintele.
Este stiut ca fiecare dintre noi avem astfel de sentimente si ca, a le ignora sau reprima nu inseamna ca nu exista si de aceea este sanatos a vorbi despre ceea ce simtim deoarece acest lucru permite eliberarea de ostilitate.
Reprimarea acestor sentimente nu face decit sa frustreze si sa mareasca tensiunea interioara cu repercursiuni asupra echilibrului emotional.
Din aceasta cauza este bine sa vorbim cu copii nostrii despre ceea ce simt De exemplu putem spune copilului ca :“Te simti suparat pentru ca ti-a luat jucaria” sau “esti furios pentru ca mama nu ti-a dat voie sa te urci pe scaun”, astfel ii dam posibilitatea sa vorbeasca despre ce simte dar sis a isi elibereze tensiunea emotionala negativa.
Reprimarea acestor sentimente( una din modalitati ar fi prin a spune copilului ca simte exact contrariul a ceea ce simte in momentul respectiv) va avea consecinta nu numai faptul ca ei vor invata sa reprime acest tip de sentimente dar si pe cele frumoase, sanatoase, cu rol benefic in sanatatea emotionala.
Copii sunt oglinzi ale mediului in care se dezvolta
Ei invaţă prin imitare şi identificare. Si în domeniul emoţional, copilul învaţă privind la părinţi sau la alţi adulţi importanţi pentru el si chiar la copiii mai mari.
Atunci cind vad persoane din mediul familial sau persoane importante pentru ei ca isi exteriorizeaza emotiile de nemultumire sau minie intr-un mod dur, impulsiv, cu comportamente agresive asociate, invata ca o astfel de manifestare este cea normala, ca acesta este singurul mod valid de a se manifesta si rezolva conflictele.
Violenţa insa din start este un mijloc prost de a rezolva conflictele intre oameni.
Atunci cind un copil devine nemultumit indiferent de motivul care a dus la acest lucru , ca parinti trebuie sa fim pregatiti sa il ajutam sa isi trateze minia intr-un mod constructiv si nu unul distructiv
Cauzele agresivitatii pot fi multiple plecind de la factori fizici de tip oboseala, foame pina la dorinta de a atrage atentia sau a demonstra superioritatea.
Dacă un copil se simte neînţeles, respins si manipulat, poate cu usurinţă sa dezvolte trăsături negative si, deseori, rezultatul va fi acela de tristete, conflict si răzvrătire.
Astfel ca cel mai bine este sa ne uitam cu intelegere si atentie la el, la ce incearca sa ne spuna prin mijloacele pe care le are la indemina in acel moment si sa putem veni in intimpinarea nevoilor lui.
Impunerea unor limite de la primele manifestari de violenta fizica ajuta copilul sa interiorizeze aceste limite si sa isi controleze impulsurile
Este vital pentru un copil să interiorizeze limite definite impotriva violenţei fizice.
Limitele si impunerea lor nu inseamna nicidecum administrarea unei batai deoarece nu facem decit sa intarim si mai mult comportamentul.
Dar un mod autoritar in care sa ii precizam ca este normal sa se simta furios insa nu trebuie sa loveasca este binevenit astfel ca, el va invata sa nu isi reprime sentimentele, se va mai detensiona si va interioriza si limita faptului ca violenta nu este niciodata un mijloc de rezolvare
Impunerea acestora intr-un mod neagresiv, comunicarea faptului ca nu trebuie sa isi faca rau, lui sau altora si nici sa strice lucrurile din jur sunt elemente esentiale in ceea ce priveste controlul impulsurilor
Importanta in acest proces este si comunicarea si, de aceea este bine sa comunicati cu micutul pentru a descoperi care este sursa reactiilor sale agresive.
Bineinteles ca impunerea acestor limite se completeaza cu exemplul familial sau a mediului in care se dezvolta, adica un mediu in care exista un climat relational-afectiv pozitiv lipsit de acte de violente asigura o dezvoltare armonioasa a copilui.
Climatul relational afectiv pozitiv din familie reduce mult impactul asupra copilului a unor alte surse de violenta din afara mediului familial.

Divortul si efectele lui asupra copilului

Se intimpla uneori ca cei care au format o familie sa nu mai poata merge inainte alegind sa divorteze si, daca este relativ usor pentru cei doi soti pentru ca ei stiu cum stau lucrurile, cel mai greu este pentru copil deoarece el nu intelege ce se intimpla si cum ii va fi de acum inainte.
Divortul este unul din lucrurile cele mai traumatizante pentru copil fiindca ceea ce parea universul inconjurator stabil al copilului se destrama iar el isi pierde punctele centrale de reper.
Chiar daca copii deseori par sa nu fie afectati de divortul parintilor ei sunt cel mai adesea furiosi, nesiguri, tristi, confuzi.
Se intimpla asta pentru ca in mintea sa copilul considera ca pe o lege a firii ca el sa fie alaturi de ambii parinti ce au obligatia de a-l ingriji si ocroti.
De aceea el are nevoie de explicatii pentru ceea ce se intimpla si nu de “protectie” care poate insemna chiar si a nu i se spune nimic.
Daca nu va sti ce se intimpla, va creste incercind sa puna de la el ce lipseste, devenind o preocupare permanenta sa gaseasca motivul pentru ceea ce s-a intimplat, iar din ceea ce nu cunoaste nu de putine ori construieste scenarii in care este sau nu de vina el pentru schimbarile din familia lui.
Relatia parintilor in dezvoltarea psihologica a copilului este importanta deoarece este folosita ca etalon pentru viitoarele relatii de cuplu fie in a copi, fie a reactiona invers fata de ceea ce a observat la parinti, cum la fel de important este ca el, copilul sa aiba o relatie buna cu ambii parinti ceea ce are drept consecinta mai tirziu capacitatea viitorului adult de a avea relatii echilibrate.
Chiar daca unitatea familiala se va schimba nu inseamna ca ei nu pot continua sa aiba relatii sanatoase si iubitoare cu ambii parinti, facindu-se clar diferenta intre relatia cu sotul si relatia cu copilul deoarece in cadrul unei familii o persoana indeplineste mai multe roluri sotie- mama, sot-tata, etc(sotul a divortat de sotie ; mama si tata sunt aceeasi).
De aceea este foarte important ca atunci cind parintii divorteaza sa spunem adevarul celor mici.
Există multe modalităţi vă puteţi ajuta copiii să se adapteze la separare sau divorţ.
In primul rind copii au dreptul sa stie de ce parintii lor divorteaza. Puteti alege ceva simplu si onest cum ar fi “noi nu putem merge impreuna mai departe” Mai puteti preciza ca in timp uneori sotii nu se mai iubesc insa niciodata parintii nu vor inceta sa isi iubeasca copii chiar daca ei divorteaza.
La fel de important este sa le spuneti ca veti avea grija in continuare de ei.
Anticipati intrebarile copiilor oferindu-le informatii despre unde vor sta de exemplu,sau la ce scoala se vor duce, etc.
Incurajatii sa exprime temerile, intrebarile.
Este esential ca parinte sa fii sincer cu copilul fara insa a fi critic cu sotul chiar daca este foarte dificil si, daca accentul este pus pe adevar la fel de importante sunt si detaliile oferite astfel incit trebuie urmarit ca echilibrul sa fie pastrat iar copii sa stie ca divortul nu este vina lor
Conflictul dintre părinţi, poate fi foarte dăunătoar pentru copii, fiind crucial să se evite punerea copiilor în mijlocul luptelor dvs. sau făcându-i sa simta ca trebuie sa aleaga intre voi.
Chiar daca pentru moment lucrurile sunt grele este la fel de important sa dati asigurari ca va fi bine.
De foarte multe ori apare tendinta de a rasfata copii prin neexecutarea unor sarcini sau incalcarea unor limite ceea ce nu este benefic pentru ei pentru ca, indiferent de ce se intimpla ei trebuie sa continue sa respecte normele si disciplina.
Si, chiar daca articolul ii are in centru pe copii la fel de important este si pentru parinti sa fie calmi si echilibrati atit cit se poate astfel ca pentru asta ei pot vorbi cu cineva apropiat sau cere ajutor specializat.
Deşi sentimente puternice pot fi dure pt copii, următoarele reacţii pot fi considerate normale pentru ei: furie, anxietate, tristete care desi vor dura o perioada pe masura ce trece timpul trebuie sa dispara daca lucrurile merg bine.
Totusi este bine sa fim atenti la evolutia copilului si sa putem vedea semne de avertizare din timp ale faptului ca lucrurile se inrautatesc.
Aceste semne pot fi : tulburari ale somnului, probleme de concentrare, probleme cu diferitele dependente(alcool, etnobotanice, etc), tulburari de alimentatie, automutilari, frecvente accese de furie sau violenta, retragere fata de cei dragi, refuzul activitatilor care alta data ii faceau placer.
Acestea si nu numai pot constitui motive pentru a apela la ajutor specializat

Comunicarea dintre parinte si copil

Comunicarea reprezinta partea cea mai importanta a relatiei dintre parinte si copil.
Atunci cind copiii se simt iubiţi ei devin mai receptivi la sfaturile părinţilor in toate privintele, mesajele acestora ajung mult mai uşor la ei.
Comunicarea este foarte importanta deoarece copiii, sunt ca bureţii absorbind tot ceea ce facem si ce spunem.
Cum putem spune copilului nostru că il iubim?
In primul rind ar trebui să ţinem seama de un vechi proverb care spune că: “vorba dulce mult aduce” astfel ca, decit să îl criticăm cu intenţia de a-l incuraja să facă lucrurile mai bine, putem să îi dăm de inţeles că indiferent ce s-a întîmplat, el este in ordine deşi ceea ce a făcut nu este. (Uite s-a spart mingia pentru că te-ai jucat aproape de trandafiri. Cu siguranta asta va costa ceva bani pusculita ta. Si mie m-I s-a intimplat cind eram ca tine. Hai sa scoatem mingia din gradină.)
Acest lucru nu va minimaliza respectul de sine al copilui si îl va face să vadă că doar ceea ce a făcut este gresit si nu el in ansamblul lui
Un mod incorect de a transmite ar putea fi ceva de genul:”Întotdeauna eşti neatent şi nu asculţi ce spun eu. Uite acum ai spart si mingia”.
Cuvintele de laudă îi incurajează pe copii si ii face să se simtă apreciaţi.
Este important să transmitem copiilor că îi iubim pentru că sunt ceea ce sunt şi nu pentru altceva
Cînd ne acceptăm neconditionat copii renunţăm la orice tendinţa de a le schimba firea, de a-i schimba şi a-i transforma in ceea ce vrem noi să fie.
A le arata că ne pasă inseamnă a le spune că îi iubim, a-i imbraţişa, a-i mîngîia efectiv.
Ei au nevoie să ne manifestăm afectiunea faţă de ei permanent şi nu doar cu porţia atunci cind “merită premiaţi”
Dacă sunt protejaţi şi inconjuraţi de căldură, de dragostea şi acceptarea de care au nevoie, copiii invaţă să se iubească pe ei inşişi şi vor poseda forţa interioară necesară pentru a-şi urmari scopurile şi a intra in contact cu cei din jur.
Ei vor creşte conştienti că merită iubire şi vor fi capabili totodată să daruiască şi să primească dragoste adică să aibă relaţii pline de iubire.
Atitudinea critică permanentă va orienta copilul să vadă mai curind ceea ce este rău şi nu ce este bun ducînd in final la intoleranţa avind repercursiuni grave asupra lui
De exemplu, un copil la virsta abecedarului care a trait intr-o permanenta critică il va determina sa fie intolerant cu el atunci cind va fi notat cu un bine şi nu cu foarte bine, făcîndu-l să işi spună despre el că nu este bun că nu merită nimic.
O altă modalitate de educare din păcate destul de frecventă in societatea contemporană este agresivitatea.
Plecam de la violenţa in familie si exemplele ar putea continua cu ce se intimplă la nivel mondial
Ca să nu mai vorbim de intermediul televiziunii si al internetului unde copii sunt expuşi la mii de ore de violenţă
O asemenea atmosferă de ostilitate face copii să se simtă vulnerabili şi unii dintre ei să reacţioneze cu duritate, mereu puşi pe ceartă, iar alţii sa fie atit de speriaţi incit sunt gata să evite orice fel de confruntari.
Ceea ce văd in familie din punct de vedere al agresivităţii îi poate invaţa pe copii ca viaţa este o permanentă dispută şi că nu vor fi trataţi corect dacă pentru ceea ce vor sa obţină nu vor avea o dispută, dacă nu va fi o luptă.

hrana emotionala zilnica

Imbratisarea, mingiierea, cuvintele calde, incurajatoare, de afectiune, tandrete, timpul acordat sunt hrana emotionala zilnica(vitamine psihice) de care un copil are nevoie pentru a se dezvolta sanatos

Ofera-i iubire neconditionata copilului tau!

Ofera-i iubire neconditionata copilului tau!
A fi parinte nu inseamnă doar sa aducem pe lume un copil.
Este mult mai mult decit atit.
Implica multa muncă, precum şi, puterea de a contribui la crearea unui viitor mai bun, nu doar pentru copii dumneavoastră ci şi pentru noi toti.
In calitate de părinţi suntem insoţitori ai copiilor pe lungul drum a ceea ce inseamnă educarea lor, devenind astfel mijlocitori in procesul de invaţare al vieţii.
Desigur ca părinţi suntem preocupaţi şi interesaţi cum să ne creştem mai bine copii şi cum să ii formăm astfel incit ei să devină nişte adulţi care sa poată face faţă cu incredere incercărilor vieţii.
În creşterea copiilor totul depinde de relaţia de iubire dintre părinte şi copil şi în mare masură de modul în care este exprimată.
Nimic nu va funcţiona însă cum trebuie, dacă nevoia de iubire necondiţionată a copilului nu este sadisfacută.
Nu este suficient să oferim numai hrană şi ingrijire.
Copilul are nevoie să se simtă iubit.
Iubirea este hrana lui emoţională, solul fertil care ii asigură o dezvoltare armonioasă.
Iubirea necondiţionată este cea care acceptă şi confirmă existenţa copilului aşa cum este el si nu datorită a ceea ce face el.
Din păcate iubirea in multe din cazuri este afişată in funcţie de ceea ce face (a luat premiu, a fost cuminte, a mincat tot) sau nu(nu a fost cuminte, nu a dormit, nu a luat notă mare).
Iubirea necondiţionată face ca un copil să aibă o imagine de sine sănătoasă, un sentiment al valorii personale, stabilitate si siguranţă.
Exagerarea acestui sentiment al valorii personale ce poate apărea compensator lipsei iubirii necondiţionate, din diverse cauze, va duce invariabil la sentimentul că el este cea mai importantă persoană si de aceea merită orice.
Cum de altfel si subestimarea acestui sentiment, in situaţia aceasta poate duce la ideea că el nu merita nimic, că nu poate, că nu este la fel ca ceilalti.
Consecinţa?
In ambele cazuri pe termen lung face să apară alienarea socială bazată pe sentimentul de neinţelegere, neincredere, nerecunoastere; insă mai înainte de toate siguranţa şi sentimentul valorii personale sunt periclitate în diverse grade de afectare ceea ce face ca să apară diverse reacţii.
De exemplu, copilul este mai obosit, se refugiază cu uşurinţă in ce îi oferă calculatorul preferîndu-l pe acesta în locul experienţelor personale şi al companiei celorlalţi.
Tot iubirea necondiţionată va intări sentimentul de siguranţă şi securitate şi il va ajuta să isi dezvolte capacitatea de adaptare in societate, fără această capacitate copilul riscind să devină retras şi aşa să ramina şi la maturitate

Un copil invata ceea ce traieste

Pentru a exista avem nevoie de caldura , de afectiune de recunoastere
Un copil in lumea celor mari
Astazi Mami si Tati au venit acasa mai devreme M-am bucurat pina la cer De mult astept pe Mami sa ii arat pe Bondarel – papusa mea de plus ce frumos am desenat o floricica pe tricoul lui Si mai vreau sa ii arat ce loc nou de ascuns am gasit eu si Mosor – catelul meu Si pe Tati il asteptam sa il rog sa imi faca si mie un joc asa cum am vazut la Radu – colegul meu de la gradi Si poate mergem toti 3 impreuna in parc sa ne jucam si noi ca Vald si parintii lui Si poate il intinlim si noi pe Mosul, asa cum l-a intilnit si el Dar Mami mi-a zis ca sa o mai astept, ca are treaba si ca pina vine ea, sa ma uit la desene la Tv Si Tati are si el un pic de treaba Asa ca a zis sa ma joc un joc la calculator- jocul nou pe care el l-a luat pentru mine Si mi-a zis Maria ca daca imi pun o dorinta cind mi-a dat ea o bomboana o sa se indeplineasca! Dar asta cind a fost ? Ieri?.......Ba nu alataieri…. Sau poate….. Nu mai stiu Dar eu mai sper….Stiu eu ca mine va fi altfel….

depresia la adolescenti si riscul consumului de droguri

Chiar daca pina acum se credea ca depresia reprezinta numai apanajul adultilor acum se stie ca aceasta poate afecta adolescentii si copii, insa simptomele sunt mai greu de recunoscut la acestia
Depresia este o tulburare a dispozitiei – a starii sufletesti. Ea se intinde pe o perioada lunga de timp astfel ca adolescentii care se simt deprimati pentru o perioada de timp ar putea suferi de depresie
Ea poate afecta gindurile, sentimentele, comportamentul si starea generala de sanatate
Aceste variatii ale starii sufletesti pot trece neobservate sau pot fi considerate neimportante fiind atribuite cresterii normale
Unele din semnele de depresie la adolescent includ nivelul redus al energiei, iritabilitate, somnolent sau insomnia, sentimente de vinovatie, deznadejde, scaderea performantelor scolare, lipsa de interes, absenteism, sentimente de inutilitate, scaderea activitatilor sociale sau, si, ginduri de sinucidere
Pe linga acestea mai pot fi incluse si alte tulburari cum ar fi cele ale atentiei- deficit de atentie, tulburari de alimentatie, tulburari de comportament
Simptomele pot dura saptamini sau luni
Exista diverse mituri ce fac sa diminueze importanta acestei afectiuni
De exemplu faptul ca este normal ca tinerii sa fie capriciosi, ca ei nu sufera de o depresie reala sau ca, vorbind despre depresie si despre cum se simt cu altcineva este un lucru foarte rau
Adolescentii care sufera de depresie sunt mai susceptibili de a consuma droguri, alcool si alte substante in comparatie cu ceilalti adolescenti, ba mai mult abuzul de substante si depresia pot pune in pericol viata
Daca pe un timp scurt efectele acestei combinatii ii pot face sa se simta bine, pe timp lung consecintele pot fi dintre cele mai dezastruoase
Adolescentii care sufera de depresie adesea folosesc droguri, alcool sau alte substante pentru a inlatura efectele cauzate de depresie
Relatia dintre consumul de substante si depresie poate merge si in sens invers adica consumul acestora poate declansa depresia la adolescent
De regula ei subestimeaza consecintele consumului de droguri(aici includ toate substantele fie ca se numesc legale sau ilegale dar si alcoolul ) si supraestimeaza capacitatea lor de a controla consumul acestora considerind ca oricind se pot opri
Expunerea repetata la aceste substante provoaca dependente, alcoolism dar si tulburari in functionarea creierului
Deoarece depresia adolescentului poate avea consecinte grave este important ca ei sa poata obtine ajutor si cu cit mai repede cu atit mai bine
De aceea ca parinti este bine sa fim observatori atenti la micile detalii care alcatuiesc viata adolescentilor insa fara a fi intruzivi si sa cerem ajutor de specialitate atunci cind este cazul
In aceeasi masura este important atit pentru parinti dar si pentru ei sa stie ca pot primi ajutor si ca exista sanse de remediere, incepind de la a sta de vorba cu un prieten, parinte sau membru de incredere al familiei, consilierul scolar, medicul de familie, psihiatrul si nu in ultimul rind psihoterapeutul.

Cand copiii devin adolescenti...

Adolescenta este una dintre perioadele grele, daca nu chiar cea mai dificila, a vietii unei persoane, pentru ca din punct de vedere psihologic este varsta cand au loc schimbari profunde. Uneori procesul este calm, alteori mai furtunos, cu devansari spectaculoase, sau intarzieri descurajante

Desi o perioada grea, de trecere, adolescenta este totodata frumoasa, pentru ca beneficiaza din plin de energia si elanul vietii.
Daca unele experiente vor fi prevenite sau evitate, ma refer aici la consumul de droguri si alcool, tentatii atat de facile la aceasta varsta, poate fi o perioada care va fi evocata cu placere.

Devenind parinti, adesea uitam sau ne este teama sa privim in urma, desi astfel am putea sa-i intelegem si sa-i sprijinim mai bine pe copiii nostri ajunsi la adolescenta. Sau, poate uneori nu stim ce sa facem si unde sa apelam. Constatam ca acum conditiile sociale sunt diferite de ceea ce am trait noi ca experienta si, uneori, simtim ca acest lucru ne depaseste. Totusi, nu putem sa ne prefacem ca totul merge ca pe roate. Ca el, adolescentul, este o persoana care nu mai are nevoie de ajutorul parintilor si se poate descurca singur.

Adolescenta inseamna perioada in care tinerii doresc sa se desparta de parintii lor in cautarea propriei identitati, punand mare accent pe grupul de prieteni si pe capatarea autonomiei. In aceste momente este destul de dificil pentru parinti sa poarte un dialog cu ei. Dar, este bine de stiut ca, desi spun ca nu asculta, influenta sfaturilor venite din partea parintilor este mare. De fapt, parintii vor ramane repere importante daca vor sti cum sa abordeze problema. Cercetarile arata ca mai mult de 50% din sfaturile pe care adolescentii le iau in considerare vin din partea parintilor. De aceea, dialogul adolescent-parinte este esential in ceea ce priveste preventia unor comportamente toxice.

Ideea este de a utiliza o rampa de lansare pentru a deschide o conversatie despre droguri sau alcool. Astfel ca, pornind de la ce se intampla cu diverse personaje sau figuri publice - actori, sportivi, rude sau colegi, pot fi intrebati ce parere au despre asta si cum vad ei problema. Este important ca parintii sa fie deschisi la impartasirea reciproca a experientelor si opiniilor in legatura cu acest subiect. De asemenea, cu caldura si fermitate sa le spuna adolescentilor ce asteptari au de la ei.

O alta modalitate de a ajunge la ei este aceea de a inlocui "trebuie" sau "asa sa faci ca altfel…" cu: "Nu incerc iti stric distractia, te iubesc si imi doresc sa ramai sanatos. Cel mai bun mod de a face acest lucru este sa stai complet departe de droguri si alcool". Sau, "Imi dau seama ca exista o multime de ispite, mult mai multe decat atunci cand eram de varsta ta, dar stiu ca esti inteligent si o persoana puternica, asa ca ma astept sa iei decizia corecta, indiferent de ceea ce fac prietenii tai". Cu cat atitudinea parintilor va fi mai critica si mai dezaprobatoare, cu atat adolescentul va avea o atitudine de respingere si i se va parea mai interesant grupul “celor rai”.

In general, adolescentii sunt destul de anxiosi, iar o modalitate utila de a le scadea anxietatea este cultivarea respectului de sine pentru a fi apti sa faca fata diferitelor incercari. Asa vor evita sa recurga la acele mijloace de evadare din realitate. Desi nu arata, au nevoie ca parintii sa fie alaturi de ei nu numai in momentele placute, ci mai ales cand se confrunta cu situatii dificile, indiferent de gravitatea lucrurilor

Basmele si dezvoltarea psihica armonioasa a copiilor

Aproape fiecare ne aducem aminte de vremea copilariei cind basmele ne infrumusetau universul si cum fiecare vroiam sa fim printesele sau printii din poveste

Cum insa basmele au un rol in dezvoltarea armonioasa a copiilor?

Basmele reprezinta rezervorul de intelepciune naturala al lumii si pentru ca folosesc un limbaj simbolic ele pot fi accesate cu usurinta de copii, astfel ca, prin intermediul lor copii se pot intilni cu diferite situatii emotionale, familiale si sociale

Prin faptul ca trateaza teme din realitate acestea ii ajuta sa experimenteze diferite situatii, intr-un cadru securizat, poate de dinainte de a se fi confruntat cu ele in viata de zi cu zi ajutindu-l in acest fel sa se dezvolte emotional.

Basmele au ca tema principala eroul, viata lui, drumul de la nastere pina cind el devine adult si in acord cu atingerea scopului personal

Ba mai mult basmele reprezinta ecranul pe care se proiecteaza diferitele conflicte interioare ale copiilor Prin intermediul lor ei pot lasa sa existe frica, dorinta, emotia, fara a se teme insa ca i se poate intimpla ceva negativ Ca urmare prin reducerea tensiunii intrapsihice basmele au un rol sanogen din punct de vedere psihologic

Basmele confera intotdeauna o nota pozitiva deoarece majoritatea dintre ele arata ca binele invinge intotdeauna raul

Promoveaza aspecte luminoase ale firii omenesti cum ar fi bunatatea, generozitatea, empatia, curajul, increderea.

Ele au rolul de a hrani speranta ca orice situatie oricit de grea este poate avea un sfirsit bun, si chiar daca pare a fi fara de iesire intotdeauna exista ceva, cineva care ne poate ajuta

Deoarece nu impune imagini, modele din afara ele lasa creativitatea copiilor sa se dezvolte

Basmele, prin faptul ca permit copiilor sa se identifice cu personajul(e) dezvolta creativitatea neimpunind imagini preformate de dinainte astfel ca mai tirziu nu vor ajunge sa se raporteze la o anume imagine(gen Barbie)

Faptul ca se pot proiecta si da voie tuturor sa se identifice cu personajul din basm face sa hraneasca potentialul fiecaruia nefiind restrictionat de o imagine care doar daca ii corespunzi poti fi si tu la fel de bun, frumos, curajos, iubit sau sa ai incredere in tine si in ce iti ofera viata

Si daca acestea sunt efecte pe termen lung putem vorbi insa si de efecte imediate si nu numai. Pentru ca intr-o lume in care totul se desfasoara rapid si nu avem timp sau de cele mai multe ori nu avem timpul pe care dorim sa il petrecem cu copii nostrii putem insa sa nu uitam ca totusi nu cantitatea de timp petrecuta impreuna isi spune cuvintul ci CALITATEA, iar momentele cind citim un basm copiilor nostri poate aduce acest lucru armonizind astfel relatia dintre parinte si copil

Ce este psihoterapia si de ce este util sa apelam la ea?

De multe ori am auzit urmatoarea intrebare:”Daca ma duc la psiholog inseamna ca sunt nebun?” sau “Ma duc sa imi spuna(sa pot certifica in fata celorlalti sau a mea) ca nu sunt nebun” sau “Ce fac acolo? Doar stau de vorba. Pot vorbi si cu un prieten sau cu cineva mai apropiat.”

Ba mai mult cred ca s-a facut apel doar la mesajul oarecum “academic” care este rece si distant ceea ce a facut ca esenta lui sa nu ajunga poate asa cum ar fi de dorit

Dealtfel acest lucru se grefeaza si pe o minima cultura in ceea ce priveste psihoterapia si sanatatea mintala

Ce este psihoterapia?

Cel mai nimerit ar fi intii sa mergem la radacina cuvintului unde putem vedea ca este compus din 2 cuvinte –psiho si terapie

Cuvintul psihoterapie provine din greaca veche- psychē, insemnind spirit, suflet sau răsuflare si therapeia sau therapeuein, ce inseamna a vindeca sau a îngriji.

Cuvintul psihoterapie a fost utilizat pentru prima oara in jurul anului 1890.

Asa ca terapia sufletului, a psihicului, vindecarea lui sau ingrijirea lui sunt aspecte ce tin de acest domeniu.

O rana nevindecata dar de care intre timp am si uitat pentru ca ne-am obligat sau asa am putut face fata inca isi mai spune cuvintul si ne doare ; inca isi arata existenta prin anume comportamente despre care observam ca se intimpla si nu stim cum de am intrat sau iar intram in ele sau vedem ca avem anume inclinatii de a face alegeri care nu intotdeauna se dovedesc a fi benefice pentru noi

Dar cum nimeni nu este perfect sau mai bine zis cum viata nu este alcatuita numai din lucruri usoare, fara de nici o grija, toti la un moment dat trecem prin vai ale sufletului nostru sau ne oprim in fata unui zid ce pare de netrecut.

Atunci avem nevoie sa ne oprim sa ne uitam in jurul nostru sa vedem ce putem face si,daca singuri nu putem merge mai departe putem cere insa ajutor

Psihoterapia are instrumentele necesare la indemina sa ofere ingrijire si tratament unui suflet ranit, obosit.

Poate ajuta pacientul sa isi vindece ranile sufletului astfel ca el, pacientul sa gaseasca o stare de bine, de optimism, sa isi cunoasca si sa isi acceseze resursele interioare pregatindu-se ca el sa mearga mai departe pe drumul vietii lui cu mai multa incredere si maturitate si sa isi poata trai viata intr-un mod cit mai creativ

Cum dealtfel nu putem insa ramine o vesnicie copii pe care mama ii tine in brate si care nu au nici o grija, tot viata este aceea care ne obliga sa crestem si,daca ritmul biologic isi spune cuvintul mult mai evident, deopotriva si ritmul psihologic are cuvintul lui de spus

Asemanator eroului din poveste, eroul vietii noastre suntem noi si, la fel ca si el avem de infruntat diverse incercari ce apar in calea cresterii noastre

Uneori obosim, sau doar atit putem pentru moment, ceea ce nu inseamna ca va ramine asa permanent

Asta poate sa faca sa apara tristetea, fuga, spaima, oboseala, sa vrem sa se termine, sa nu mai vedem, sa dispara sau rani ale trecutului inca "singerinde" ingreuneaza mersul prin viata.

Numai ca…..ele nu dispar si pot reapare in orice moment, de obicei cind ne asteptam mai putin

Important este sa nu uitam ca noi suntem eroii vieti noastre, lucru ce se poate intimpla adesea cind dam de greutati sau ori de cite ori ajungem in fata unor incercari sau asa cum am spus mai sus ne ratacim prin vaile sufletului nostru ori credem ca obstacolul din fata noastra este asa de mare ca nu poate fi trecut

Uitam ca ce se intimpla are un rol – acela de a ne ajuta sa crestem, si, asemanator cu momentul cind un bebelus invata mersul pe picioarele lui- asa invatam si noi sa mergem in viata

Psihoterapia poate ajuta sa invete pacientul sa « mearga» pe picioarele lui astfel incit alegerile sa ii apartina si sa poata trai in armonie cu el insusi dar si cu ceilalti din jurul lui;poate ajuta pacientul sa isi vindece ranile interioare ce inca isi mai spun cuvintul.

Eroul din noi are nevoie de ajutor sa poata merge mai departe sa isi implineasca misiunea vietii lui

Adeseori ranile sufletesti sunt acelea ce ne impiedica sa crestem, sa ne simtim bine, sanatosi din punct de vedere psihic

Si, asa cum medicul clinician a invatat sa poata descifra tainele corpului uman- ale corpului fizic si astfel sa poata vedea rana, interveni si ajuta organismul sa se vindece, asa si psihoterapeutul poate interveni asupra ranii sufletului astfel incit sa se poata curata si vindeca

Care ar fi urmarea?

La fel ca si o boala fizica si aici exista posibilitatea vindecarii de trecutul nostru, de himerele care nu ne lasa sa ne desfasuram optim viata de zi cu zi.

Ba mai mult se intimpla adesea sa uitam ca in interiorul nostru exista resursele puterii de a avea o imagine buna despre noi, de a fi capabili sa facem alegerile care sa fie in acord cu sufletul nostru si care sa ne confere linistea sufleteasca

Ceea ce vreau sa spun este ca e de bun augur sa apelam la psihoterapie tocmai datorita faptului ca psihoterapeutul poate ajuta datorita obiectivitatii cu care poate vedea lucrurile(oare cum ar daca si medicul daca nu ar vedea obiectiv lucrurile ?) adica a pune oglinda actiunilor noastre si a comportametelor noastre astfel incit nu ne mai putem amagi cu mirajul unei lumi deformate si care nu ne lasa sa crestem umbrindu-ne astfel vietile cu tristeti, sentimente de vina, sentimente de rusine, dependente, indecizii si multe altele si chiar mai mult ne poate ajuta sa accesam resursele interioare ce ne pot permite alegeri in acord cu nevoile noastre.

Mai spun doar ca putem lasa prejudecata deoparte si, astfel sa vedem si faptul ca avem un suflet care merita ingrijit si luat in seama asa cum facem cind ne ingrijim corpul si astfel, sa nu mai neglijam prin fuga acea parte care tot noi suntem

Comunicarea in cuplu hrana unei relatii sanatoase

William Shakespeare: "Cand dragostea vorbeste, vocile tuturor zeilor para fi adormite in armonia raiului."

Cuplul reprezinta înainte de toate o relatie în doi, în care fiecare dintre cei doi parteneri vin cu propria sa individualitate si istorie personala.

Indiferent de istoricul partenerilor, relatia care ii uneste este asa cum si-o modeleaza amindoi si, daca, atunci cind suntem indragostiti ne asteptam ca partenerul sa ne citeasca gindurile, sa stie tot fara ca noi sa spunem ceva atunci cind nu se intimpla sau nu poate sa o faca avem tendinta sa dam vina pe partener ca nu ne mai iubeste sau ca relatia s-a racit.

Succesul vietii in doi depinde desigur de felul in care partenerul vibreaza si raspunde la emotiile celuilalt, dar si de felul in care partenerii comunica intre ei, de calitatea comunicarii

O relatie este ca un dans: nici unul dintre parteneri nu este bun sau rau in totalitate, lucrurile nu sunt doar in alb si negru iar daca acest lucru este salutar pentru ca altfel ar aparea plictiseala, exista si reversul adica diferentele pot duce la divergente, la neintelegeri

Aceste diferente pot perturba uneori echilibrul cuplului si pentru asta este necesar ca fiecare sa-si asume partea de responsabilitate pentru cele petrecute, sa incetam a mai invinui pe celalat, dar si sa ne protejam limitele personale astfel incit sa avem o relatie sincera si sanatoasa

Ambii parteneri in parte trebuie sa aiba grija de relatie dar si de propriile lor nevoi astfel incit sa isi mentina identitatea si sa nu fie produsul a ceea ce doreste sa aiba celalat

Cheia unei relatii stabile in cuplu o reprezinta comunicarea

Comunicare nu inseamna doar exprimarea unui gand sau a unui sentiment. Trebuie insa sa fim siguri si ca am gasit modul cel mai bun de a exprima ce avem de spus

Bineinteles ca nu putem vorbi de o comunicare comuna tuturor cuplurilor ca un tipar universal

Comun este doar faptul ca putem asemui ce ar trebui sa se intimple intre cei 2 cu un drum cu doua sensuri ce presupune reciprocitate.

A comunica implica nu numai a spune celuilalt despre noi, dar, si, a asculta

Adesea insa uitam ca trebuie sa avem si disponibilitatea de a-l asculta pe celalalt atunci cand incercam sa comunicam.

Pe linga ati transmite propria parere a comunica inseamna si sa stii sa asculti, adica a fi atent la ce ti se spune.

Astfel ca, daca suntem absorbiti cu totul de ideea obtinerii unui raspuns imediat si nu-l mai putem asculta pe celalalt cu obiectivitate inseamna si ca nu putem comunica. Doar il bombardam pe celalalt cu cuvinte, ignorindu-l, transformindu-l intr-un sac in care punem ce nu putem duce.

A asculta inseamna pe linga a auzi ce spune, a percepe si cum se simte si ce simte despre lucrul respective, inseamna disponibilitate de a intelege ce se intimpla cu partenerul in momentul respectiv, sa luam inconsiderare si pe cel de linga noi, bineinteles fara a pierde din vedere pe noi insine

Presupune mult efort si disponibilitate insa in acelasi timp se bazeaza pe iubire si nu are cum sa nu duca la un rezultat pozitiv ce dezvolta si consolideaza relatia

Partenerul de cuplu trebuie sa fie cel mai bun prieten cu care sa poti discuta practic orice, sa va faca placere sa petreceti ore multe impreuna si cu care sa te simti in largul tau

Astfel ca, pentru a mentine vie relatia si a nu o paste pericolul monotoniei la fel de important sa invatam sa cultivam relatia cu mesaje positive

De exemplu atunci cind partenerul se poarta frumos, iti ofera… fa si tu la fel.

Asa vei intari acest comportamnet evitind in modul acesta sa distrugi – sa tai din radacina ce este hranitor relatiei

Orientarea catre ce are bun partenerul, aprecierea acestora fac ca acest lucru sa sporeasca si sa imbunatateasca soliditatea cuplului.

Este bine sa nu ezitam a spune de fiecare data de cite ori observam acest lucru

Tandretea este o alta forma de comunicare nonverbal ce vine sa intareasca comunicarea in cuplu - e ca o raza de soare care topeste ghiata

Când doi oameni se iubesc reciproc, se cere satisfa­cerea dorinţelor şi nevoilor profunde ale amândurora.

Când numai unul este recompensat înseamnă că acesta este stăpânul, iar celălalt — servitorul.

A nu comunica, a nu ne comunica nevoile de frica ca vom fi criticati, sanctionati neintelesi, a nu provoca un conflict, sau teama ca nu vor obtine nimic face ca relatia, viata in doi sa se devitalizeze, sa se stinga

Cind nu comunicam atit partenerul cit si relatia sunt lipsite de singurul mijloc eficient de a rezolva problemele cu care se confrunta, indiferent care ar fi acestea dar si de a constri intimitatea pe care si-o doresc

Comunicarea nu face decit sa sporeasca increderea in cuplu marind astfel sansa la o viata lunga

Concluzionind a comunica inseamna disponibilitate la a sti sa cerem, sa daruim, sa primim si sa refuzam, inseamna a hrani relatia permanent, inseamna drumul drept catre inima celuilalt

Ofera-i iubire neconditionata copilului tau!

Ofera-i iubire neconditionata copilului tau!
A fi parinte nu inseamnă doar sa aducem pe lume un copil.
Este mult mai mult decit atit.
Implica multa muncă, precum şi, puterea de a contribui la crearea unui viitor mai bun, nu doar pentru copii dumneavoastră ci şi pentru noi toti.
In calitate de părinţi suntem insoţitori ai copiilor pe lungul drum a ceea ce inseamnă educarea lor, devenind astfel mijlocitori in procesul de invaţare al vieţii.
Desigur ca părinţi suntem preocupaţi şi interesaţi cum să ne creştem mai bine copii şi cum să ii formăm astfel incit ei să devină nişte adulţi care sa poată face faţă cu incredere incercărilor vieţii.
În creşterea copiilor totul depinde de relaţia de iubire dintre părinte şi copil şi în mare masură de modul în care este exprimată.
Nimic nu va funcţiona însă cum trebuie, dacă nevoia de iubire necondiţionată a copilului nu este sadisfacută.
Nu este suficient să oferim numai hrană şi ingrijire.
Copilul are nevoie să se simtă iubit.
Iubirea este hrana lui emoţională, solul fertil care ii asigură o dezvoltare armonioasă.
Iubirea necondiţionată este cea care acceptă şi confirmă existenţa copilului aşa cum este el si nu datorită a ceea ce face el.
Din păcate iubirea in multe din cazuri este afişată in funcţie de ceea ce face (a luat premiu, a fost cuminte, a mincat tot) sau nu(nu a fost cuminte, nu a dormit, nu a luat notă mare).
Iubirea necondiţionată face ca un copil să aibă o imagine de sine sănătoasă, un sentiment al valorii personale, stabilitate si siguranţă.
Exagerarea acestui sentiment al valorii personale ce poate apărea compensator lipsei iubirii necondiţionate, din diverse cauze, va duce invariabil la sentimentul că el este cea mai importantă persoană si de aceea merită orice.
Cum de altfel si subestimarea acestui sentiment, in situaţia aceasta poate duce la ideea că el nu merita nimic, că nu poate, că nu este la fel ca ceilalti.
Consecinţa?
In ambele cazuri pe termen lung face să apară alienarea socială bazată pe sentimentul de neinţelegere, neincredere, nerecunoastere; insă mai înainte de toate siguranţa şi sentimentul valorii personale sunt periclitate în diverse grade de afectare ceea ce face ca să apară diverse reacţii.
De exemplu, copilul este mai obosit, se refugiază cu uşurinţă in ce îi oferă calculatorul preferîndu-l pe acesta în locul experienţelor personale şi al companiei celorlalţi.
Tot iubirea necondiţionată va intări sentimentul de siguranţă şi securitate şi il va ajuta să isi dezvolte capacitatea de adaptare in societate, fără această capacitate copilul riscind să devină retras şi aşa să ramina şi la maturitate

Mitul lui Mos Craciun- adevar sau minciuna? Ce spunem copiilor nostri?

Odata cu venirea sarbatorilor de iarna vedem cum incepe sa se animeze totul in jurul nostru si ca indiferent poate, de cit de suparati, obositi, sau tristi am fi tot ne atrage atentia un colind sau un bradut pe care il intilnim in drumul nostru.
Magia Craciunului isi spune cuvintul si acum peste ani cind nu mai suntem copii.
Dar oare in lumea acesta in care mai totul este tehnologizat, mai merita sa mai spunem si sa mentinem credinta copiilor nostrii in existenta lui Mos Craciun?
Oare asta nu inseamna credulitate si naivitate?
Din punct de vedere al stadiilor de dezvoltare a copilului, virsta aceasta a prescolaritatii, se afla in stadiul inteligentei preoperationale asa cum a fost ea bine denumita de un cunoscut psiholog-J.Piaget
In acest stadiu gindirea copilului este de tip animist, magica, in care toate lucrurile prind viata, iar universul copilului este populat de personaje imaginare bune sau rele.
Este un stadiu normal al dezvoltarii psihologice ce face trecerea si pregateste existenta altor stadii de dezvoltare.
Cu alte cuvinte este o etapa importanta in dezvoltarea viitoare a copilului de care trebuie sa tinem seama
Acest tip de gindire magica are rol in dezvoltarea imaginatiei, a creativitatii si nu numai.
Copii au nevoie de acesta lume care exista in povesti, populata cu personaje imaginare inclusiv Mos Craciun pentru ca ei sa se dezvolte psihic armonios.
Astfel iau contact cu diferite stari, comportamente si tipuri de atitudini intr-un mod indirect, securizat, dar care pregateste intrarea lui in etapele viitoare din drumul lui spre maturizare
La ce ajuta unui copil existenta lui Mos Craciun ?
Asemanator basmelor, copilul va sti ca exista un personaj bun care ii implineste dorintele, aduce multa bucurie in jur si il iubeste pentru ceea ce este indiferent de ce a facut bun sau rau.
Uneori existenta acestui personaj devine un instrument de manipulare al copilului in sensul ca daca, este sau nu cuminte , Mosul il va rasplati pe masura
Acest lucru arata ca il vom invata pe copil ca el trebuie sa fie perfect sau sa faca pe placul cuiva pentru a primi daruri de la Mos Craciun
Este ca si cum am pune o saminta care mai tirziu va rodi de exemplu in: nu sunt bun, nu sunt demn de a fi iubit pentru a primi lucruri frumoase sau pentru a avea lucruri frumoase, deoarece nu sunt perfect,am gresit, sunt rau sau sa fac pe plac altora indepartindu-ma de la ceea ce sunt si ce vreau pentru mine pentru ca numai asa voi fi rasplatit iar dorintele imi vor fi implinite
Revenind la copii si greselile lor, acestea pot fi indreptate aratindu-le unde au gresit, nu sa folosim acest prilej ca pe un instrument de indreptare a lor
Aceasta sarbatoare este de fiecare data un moment pentru a invata, a ne reaminti ca toti avem dreptul sa fim iubiti asa cum suntem.
Scrisoarea catre Mos Craciun confera copilului increderea ca el comunica direct cu acest personaj si tine cont de dorintele lui – cu alte cuvinte in plan apropiat i se spune ca el este ascultat, este important, iar in plan mai indepartat putem spune ca este baza a ceea ce fiecare dintre noi avem si ne duce mai departe: Speranta.
Daca il ajuti sa isi faca scrisoarea si il “sprijini ” ca cererea lui sa ajunga la Mos Craciun este o alta ocazie de a consolida legatura intre parinti si copil, in care invata ca el poate cere si ajutor, ii creste increderea in sine si copilul devine mai sociabil pe termen lung.
Dincolo de faptul ca fiecare membru al familiei primeste un cadou, ei sunt impreuna ,este o sansa in plus de a-si exprima bucuria iubirii unuia fata de celalat.
Este momentul cind oamenii isi deschid inima dar si prilejul in care sufletul copiilor nostrii primeste cu aceasta ocazie “daruri” pe care la va duce mai departe cu el in timp oriunde ar fi: caldura familiei si bucuria de a fi impreuna cu cei dragi, increderea ca sunt iubiti asa cum sunt ei.
In toate aceste lucruri este de atras atentia ca trebuie avut un anumit echilibru pentru ca iubirea nu se masoara in numarul de cadouri oferite ci in ceea ce exprimam, simtim, in ceea ce oferim si primim in inima noastra.
Sa lasam sa intre in inima noastra cadouri ale sufletului care ne vor incinta, ne vor bucura si hrani pe tot parcursul anului pina cind vine iar Mos Craciun.
Va veni un moment cind copilul este pregatit sa afle ca de fapt mama sau tata erau cei care aduceau cadouri si nu Mos Craciun
Acest lucru se intimpla de regula cam in jurul virstei 8-9 ani cind copilul incepe sa isi puna intrebari despre existenta lui.
Atunci ii poti spune ca si tu ai crezut ca este real, ca de fapt il porti in suflet si acum ceea ce a reprezentat el, ca iti place sa fii pentru ceilalti Mos Craciun sa le faci surprize aducindu-le ce isi doresc.
Astfel eviti sa il amagesti ca nu crede indeajuns in existenta lui sau sa ii demolezi in mod brutal mitul
Daca inca el continua sa creada, inseamna ca mai are nevoie de existenta acestui personaj fabulos
A spune unui copil ca nu exista Mos Craciun echivaleaza cu a-i rapi copilaria si nu inseamna ca va deveni credul sau naiv ci ca in sufletul lui va exista ceva frumos care va da roade oricind in viata
Este un prilej pentru noi ca parinti sa ne deschidem inima primind daruri sufletesti chiar si acum.
Daruri care ne leaga de copilarie si ne aduce aminte de frumusetea ei.